Skip to main content

How I Loved You

Seems like a fairytale, and I didn't believe I'll get to this point, until the very moment when i did it.
I recognized you from the first words,I felt like I knew you forever, like you were so close to my locked heart, although I haven't ever seen you before.
The tone, the voice, the words you wrote...I knew it all along.You were that one I had to meet once in a lifetime, maybe even once in lifetimes.

So, I loved you.I did open my heart, I pushed aside the gates and threw away the locks, and I loved you.Oh, God, so much I loved you.
I could feel your heart beats in my palm.And I loved you.
I could hear your breathe.And I loved you.
I could feel the warmth of your hands and I loved every inch of your skin, every glance I took at your soul, every pain and vulnerability you showed me.
I dove into you and came back with the keys for my heart.
I let you inside and it felt so natural for the first time.
I felt more alive than ever before, I was not lonely, nor alone anymore.I was grateful for the journey that led me to me and to you and to this incredible feeling.
I was grateful your coming into my life, for what you taught me, for the feelings I came to acknowledge.
And then, right when i felt that the need of you will choke me, I realized that it is not right.That I gave you my freedom and it's not right.You took my heart, my soul, my silent moments and my freedom...Or maybe I just gave them too easily.

For the first time in my life, I felt I had not to need you, I had not to want you.For the first time in my life, I understood that I had needed all the ones that were before you, because I hadn't had myself-but now it's different.

I simply chose you-and I continued to choose you every day since.
And that's how I knew that, although you're the one, you are not to stay now.We are not ready for this.
And all the feelings I experienced now will become a story, a fairytale.And will always make me smile until we meet again.

With love,

Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?

,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie.

Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.

Cuvantul care iti va schimba viata

''Daca singura rugaciune pe care o spui este Multumesc, este de ajuns.''
Meister Eckhart

Fii recunoscator pentru ceea ce nu ai....daca ai avea, ce rost ar mai avea viata fara vise?
Fii recunoscator pentru ceea ce nu stii...e o oportunitate sa inveti.
Fii recunoscator pentru toate greutatile prin care treci...doar asa vei creste.
Fii recunoscator pentru limitarile tale...ele iti dau oportunitatea sa te dezvolti.
Fii recunoscator pentru fiecare provocare...iti va construi caracterul si te va intari.
Fii recunoscator pentru greselile pe care le faci...te invata lectii valoroase.
Fii recunoscator pentru momentele cand te simti epuizat...inseamna ca ai dat tot ce puteai.

E usor sa fii recunoscator pentru lucrurile bune din viata ta...totusi, o viata plina de impliniri este data celor care au multumit pentru piedicile intalnite in drumul lor.
Recunostinta transforma ''zilele negre'' in "zile albe''.
Azi poate ti se pare greu sa spui Multumesc.

Ga…