Skip to main content

Love, Commitment and other Demons

There comes a time when, no matter how hard you try not to see the obvious, the truth hits you and you just don’t get to run anymore.
Sometimes in the shape of a fortunate (or unfortunate) event, sometimes in the shape of a person, the universe will always reach you, no matter how hard you try to keep your eyes tightly closed. There might be a sign on your usual , every day road to work. A sign you’ve always watched, but never saw.
There might be a phone call from the one you love, that will give you chills.
There might be a ,,mirror’’, and seeing it all  in another person makes you realise and understand the things you’ve been trying to avoid.
These days, I’ve reached the point where I had no escape. I had to face the old, yet unknown to me wounds  and new perspectives on the things I thought I had figured out already.
And there was no way out,  no place to hide, nothing to cover my eyes with. Like a wild, cornered animal I was tempted to fight, to defend myself and I realised that -not only I was hitting the one I was supposed to love and cherish, but i was dishonest with myself .
Running away from commiting to someone is the same as running away from commiting to myself.
By failing to stay true to one person, I’m failing not only to enjoy the perks of a real bond, but I’m failing to fully open my heart. By  associating the intimacy with the pain I felt in the past, I am hiding behind a huge desire for freedom. And that not only hurts the one close to me, but hurts myself too.
Yes, letting someone in my closed heart would reveal my deepest wounds, my deepest fears.  But after all, this is the whole idea of courage: to have my knees trembling, but with wide open heart to go straight forward.To take time to ask myself what I really feel. To have the courage to admit to myself that I am afraid. Even warriors are afraid.It is ok.
Because  our mind tricks us. We find lots and lots of reasons to leave :we’re not ready, there are other priorities, we need time , we need space, we ...we...we...But these are just excuses.
Take time.
When you feel the need to find something better, maybe you just have to ask yourself if you are running towards something better , or maybe just to release yourself from the ,,relationship cage’’ you think you’re in.
When you feel the need to protect yourself, maybe you just have to ask yourself if you really  need to use these ,,big walls’’ and ,,big balls’’ against the one that touches your heart. 

 Maybe there is an older wound, and if you have patience and courage, you’ll find out that he’s not hurting you, but healing your most feared scars.

Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?

,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie.

Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.

Draga mea, alege un om pe care sa il numesti "domnul meu"

"Draga mea,

Când vei alege, te rog, alege-l pe cel pe care l-ai câștigat pe genunchi. Nu îți dori să alegi un bărbat pe care l-ai câștigat datorită hainelor tale, a corpului tău, a banilor tăi și nici măcar a inteligenței tale. Toate pot să fie azi, iar mâine nu. Bătălia pentru inimă se poartă totdeauna pe genunchi. Asta e cheia. Un astfel de bărbat nu va cădea la picioarele tale cu luna de pe cer. Un astfel de bărbat va îngenunchea pentru a-ți spăla picioarele.

Fii atentă la Luceferi. Sunt mulți. Peste unul sigur vei da. Mă rog să fii păzită, dar dacă vei da peste unul neînțeles spune-i să se întoarcă în cercul lui strâmt. Nu ești psiholog. Nu e de datoria ta să îi rezolvi instabilitatea și eșecul în dragoste.

Când vei alege, te rog, alege-l pe cel care îți e superior cu un nivel. Știu că nu sună bine, dar nu vei putea fi supusă unui bărbat inferior. Nu îl alege pe cel care e cu o sută de pași înaintea ta. Acesta te va vedea ca o servitoare, nu ca pe o soție. Fiecare nivel își are …