Skip to main content

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?


,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie. 



Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.
E ca un proces de purificare.Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este nu se mai potriveste, lasand loc frumusetii sa se dezvaluie. Asa cum aurul se purifica prin foc, constiinta ta se purifica prin durere. Aceasta are un mesaj sa iti transmita.Tot ce trebuie sa faci este sa te detasezi si sa fii atent.
Nu o evita! Daca o eviti, iti negi dreptul la fericire.Nu iti evita umbra. Daca o eviti, ''rasaritul'' nu va mai veni. Din cea mai intunecata noapte se nasc razele diminetii. Si cand noaptea este mai intunecata, atunci stii ca rasaritul se apropie.


Tine minte aceasta lege fundamentala a vietii, acest paradox.
Lectiile cu adevarat valoroase, acelea care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
E adevarat ca vei suferi.Chiar si cele mai ascunse rani ti se vor deschide si vei simti ca nu se mai termina.
Tocmai pentru ca le ascunzi, ele nu se vindeca. E timpul sa le aduci la lumina, sa lasi  soarele sa te atinga, sa le expui cu curaj in ochii tuturor.
Numai atunci va incepe vindecarea, chiar daca doare. Cu cat iti doresti mai mult vindecarea, cu atat o sa te doara mai tare.Ti-ai ascuns cicatricile de prea mult timp...e timpul sa le lasi sa se vindece.

Tot ce simti acum, agonia prin care treci, nu este un blestem; este o binecuvantare.
Pentru ca din aceasta agonie te vei ridica usor-usor asemenea unui Phoenix.


Acceptarea este singura cale. Accepta durerea, accepta-ti ranile, accepta-te asa cum esti!
Nu incerca sa pretinzi ca esti altfel decat esti, nu incerca sa ascunzi ca suferi.E dreptul tau!
Nu rade cand inima ta plange.
Nu zambi cand ai ochii in lacrimi.
Fii autentic, caci doar asa vei putea incepe procesul de vindecare.

Esti plin de rani si cicatrici nevindecate pe care le ascunzi ca nimeni sa nu poata banui macar ce se intampla in sufletul tau.Pana si tu eviti sa iti asculti sufletul ca sa nu recunosti ca nu esti atat de fericit cat pretinzi ca esti. Ti-ai inchis sufletul ca sa nu iti strige ceea ce simte cu adevarat. Nu poti permite cuiva sa  iti atinga inima, nu poti iubi.Pentru ca dragostea cere expunerea sufletului in palma, cere dorinta de a te deschide si cu curaj sa strigi ''Asta sunt!Priveste-ma lume!''.

 

Nu te poti conecta, pentru ca ar insemna sa ii lasi pe ceilalti sa te vada asa cum esti, sa iti citeasca inima.Dar ce rost mai are sa te ascunzi?

 


Ce ti se mai poate intampla? Ce poate fi mai rau ? Ce te face sa crezi ca poti sa cazi mai jos decat ai cazut deja? Lasandu-te descoperit, aratandu-ti adevarata fata, vei fi eliberat.

Permite-ti sa te deschizi.Asemenea unei declaratii, deschide larg usile si, cu curaj,  ofera cheile sufletului tau intregii lumi.
Va fi dureros, desigur. Va fi ca o operatie. Vindecarea doare. Dar fii curajos.


Treci prin suferinta cu capul sus si cu incredere. E timpul sa accepti sa platesti pretul pentru a te elibera.


Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Draga mea, alege un om pe care sa il numesti "domnul meu"

"Draga mea,

Când vei alege, te rog, alege-l pe cel pe care l-ai câștigat pe genunchi. Nu îți dori să alegi un bărbat pe care l-ai câștigat datorită hainelor tale, a corpului tău, a banilor tăi și nici măcar a inteligenței tale. Toate pot să fie azi, iar mâine nu. Bătălia pentru inimă se poartă totdeauna pe genunchi. Asta e cheia. Un astfel de bărbat nu va cădea la picioarele tale cu luna de pe cer. Un astfel de bărbat va îngenunchea pentru a-ți spăla picioarele.

Fii atentă la Luceferi. Sunt mulți. Peste unul sigur vei da. Mă rog să fii păzită, dar dacă vei da peste unul neînțeles spune-i să se întoarcă în cercul lui strâmt. Nu ești psiholog. Nu e de datoria ta să îi rezolvi instabilitatea și eșecul în dragoste.

Când vei alege, te rog, alege-l pe cel care îți e superior cu un nivel. Știu că nu sună bine, dar nu vei putea fi supusă unui bărbat inferior. Nu îl alege pe cel care e cu o sută de pași înaintea ta. Acesta te va vedea ca o servitoare, nu ca pe o soție. Fiecare nivel își are …