Thursday, 16 June 2016

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?


,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie. 



Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.
E ca un proces de purificare.Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este nu se mai potriveste, lasand loc frumusetii sa se dezvaluie. Asa cum aurul se purifica prin foc, constiinta ta se purifica prin durere. Aceasta are un mesaj sa iti transmita.Tot ce trebuie sa faci este sa te detasezi si sa fii atent.
Nu o evita! Daca o eviti, iti negi dreptul la fericire.Nu iti evita umbra. Daca o eviti, ''rasaritul'' nu va mai veni. Din cea mai intunecata noapte se nasc razele diminetii. Si cand noaptea este mai intunecata, atunci stii ca rasaritul se apropie.


Tine minte aceasta lege fundamentala a vietii, acest paradox.
Lectiile cu adevarat valoroase, acelea care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
E adevarat ca vei suferi.Chiar si cele mai ascunse rani ti se vor deschide si vei simti ca nu se mai termina.
Tocmai pentru ca le ascunzi, ele nu se vindeca. E timpul sa le aduci la lumina, sa lasi  soarele sa te atinga, sa le expui cu curaj in ochii tuturor.
Numai atunci va incepe vindecarea, chiar daca doare. Cu cat iti doresti mai mult vindecarea, cu atat o sa te doara mai tare.Ti-ai ascuns cicatricile de prea mult timp...e timpul sa le lasi sa se vindece.

Tot ce simti acum, agonia prin care treci, nu este un blestem; este o binecuvantare.
Pentru ca din aceasta agonie te vei ridica usor-usor asemenea unui Phoenix.


Acceptarea este singura cale. Accepta durerea, accepta-ti ranile, accepta-te asa cum esti!
Nu incerca sa pretinzi ca esti altfel decat esti, nu incerca sa ascunzi ca suferi.E dreptul tau!
Nu rade cand inima ta plange.
Nu zambi cand ai ochii in lacrimi.
Fii autentic, caci doar asa vei putea incepe procesul de vindecare.

Esti plin de rani si cicatrici nevindecate pe care le ascunzi ca nimeni sa nu poata banui macar ce se intampla in sufletul tau.Pana si tu eviti sa iti asculti sufletul ca sa nu recunosti ca nu esti atat de fericit cat pretinzi ca esti. Ti-ai inchis sufletul ca sa nu iti strige ceea ce simte cu adevarat. Nu poti permite cuiva sa  iti atinga inima, nu poti iubi.Pentru ca dragostea cere expunerea sufletului in palma, cere dorinta de a te deschide si cu curaj sa strigi ''Asta sunt!Priveste-ma lume!''.

 

Nu te poti conecta, pentru ca ar insemna sa ii lasi pe ceilalti sa te vada asa cum esti, sa iti citeasca inima.Dar ce rost mai are sa te ascunzi?

 


Ce ti se mai poate intampla? Ce poate fi mai rau ? Ce te face sa crezi ca poti sa cazi mai jos decat ai cazut deja? Lasandu-te descoperit, aratandu-ti adevarata fata, vei fi eliberat.

Permite-ti sa te deschizi.Asemenea unei declaratii, deschide larg usile si, cu curaj,  ofera cheile sufletului tau intregii lumi.
Va fi dureros, desigur. Va fi ca o operatie. Vindecarea doare. Dar fii curajos.


Treci prin suferinta cu capul sus si cu incredere. E timpul sa accepti sa platesti pretul pentru a te elibera.


Post a Comment