Skip to main content

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?


,,nimic in viata nu este gratuit''



E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie. 



Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.
E ca un proces de purificare.Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este nu se mai potriveste, lasand loc frumusetii sa se dezvaluie. Asa cum aurul se purifica prin foc, constiinta ta se purifica prin durere. Aceasta are un mesaj sa iti transmita.Tot ce trebuie sa faci este sa te detasezi si sa fii atent.
Nu o evita! Daca o eviti, iti negi dreptul la fericire.Nu iti evita umbra. Daca o eviti, ''rasaritul'' nu va mai veni. Din cea mai intunecata noapte se nasc razele diminetii. Si cand noaptea este mai intunecata, atunci stii ca rasaritul se apropie.


Tine minte aceasta lege fundamentala a vietii, acest paradox.
Lectiile cu adevarat valoroase, acelea care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
E adevarat ca vei suferi.Chiar si cele mai ascunse rani ti se vor deschide si vei simti ca nu se mai termina.
Tocmai pentru ca le ascunzi, ele nu se vindeca. E timpul sa le aduci la lumina, sa lasi  soarele sa te atinga, sa le expui cu curaj in ochii tuturor.
Numai atunci va incepe vindecarea, chiar daca doare. Cu cat iti doresti mai mult vindecarea, cu atat o sa te doara mai tare.

Ti-ai ascuns cicatricile de prea mult timp...e timpul sa le lasi sa se vindece.

Tot ce simti acum, agonia prin care treci, nu este un blestem; este o binecuvantare.

Pentru ca din aceasta agonie te vei ridica usor-usor asemenea unui Phoenix.


Acceptarea este singura cale. Accepta durerea, accepta-ti ranile, accepta-te asa cum esti!
Nu incerca sa pretinzi ca esti altfel decat esti, nu incerca sa ascunzi ca suferi.E dreptul tau!
Nu rade cand inima ta plange.
Nu zambi cand ai ochii in lacrimi.
Fii autentic, caci doar asa vei putea incepe procesul de vindecare.

Esti plin de rani si cicatrici nevindecate pe care le ascunzi ca nimeni sa nu poata banui macar ce se intampla in sufletul tau.Pana si tu eviti sa iti asculti sufletul ca sa nu recunosti ca nu esti atat de fericit cat pretinzi ca esti. Ti-ai inchis sufletul ca sa nu iti strige ceea ce simte cu adevarat. Nu poti permite cuiva sa  iti atinga inima, nu poti iubi. Pentru ca dragostea cere expunerea sufletului in palma, cere dorinta de a te deschide si cu curaj sa strigi ''Asta sunt!Priveste-ma lume!''.

 

Nu te poti conecta, pentru ca ar insemna sa ii lasi pe ceilalti sa te vada asa cum esti, sa iti citeasca inima.Dar ce rost mai are sa te ascunzi?

  

Ce ti se mai poate intampla? Ce poate fi mai rau ? Ce te face sa crezi ca poti sa cazi mai jos decat ai cazut deja? Lasandu-te descoperit, aratandu-ti adevarata fata, vei fi eliberat.

Permite-ti sa te deschizi.Asemenea unei declaratii, deschide larg usile si, cu curaj,  ofera cheile sufletului tau intregii lumi.
Va fi dureros, desigur. Va fi ca o operatie. Vindecarea doare. Dar fii curajos.


Treci prin suferinta cu capul sus si cu incredere. E timpul sa accepti sa platesti pretul pentru a te elibera.


Comments

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

6 Lovely Lessons from The Little Prince , The Best Book of my Childhood

When I first read this book, I was a kid and I immediately fell in love with it.  The lessons it taught me have allowed me to open my eyes and heart, taught me to see things with in their real light and educated my mind and soul. Every time I 've read The Little Prince, I've taken different meanings from it depending on where I was in my life. I feel like I would be influencing the true nature of the quotes by writing my thoughts next to them. Each one is subjective, the whole book is subjective, so everyone will resonate with it differently, depending on their own unique life experience. These are just a few, but some of my very favourite quotes from the book. ~ “It is only with the heart that one can see clearly.
What is essential is invisible to the eye.”
~

“Then you shall judge yourself,” answered the king. “That is the most difficult thing of all. It is far more difficult to judge oneself than to judge others. If you succeed in judging yourself rightly, then indeed you are very w…

What if I can do it ? What if you can do it , too ?

There's a beautiful lesson in the journey of life, the choices we make , the people we meet. Over the past few months, a shift has occurred, and instead of looking outside and trying to make things happen, I said, “I’m over it!” I'm done trying to be someone I'm not. Instead, I’ve embraced myself as I am in this moment and i decided that there are things i should be done with.
So ,here are some things i've decided and totally made me happy .

I’m done with hiding who I am because I'm afraid I won’t fit in.



I'm done saying ,,yes,, when i want to say ,,no,,.

 I’m done with second-guessing myself and pretending I care about things I don’t.

 I'm done with thinking I'm not where I should be. I'm exactly where I'm supposed to be.And i am not afraid to move , to leave my confort zone.



 I'm done with trying to prove anything to anyone. The only thing that matters is my relationship with myself. Approval starts with me.

 I'm done with thinking I need to …