Skip to main content

Poveste despre cei care pleaca


,,Dumnezeu mi-a adus intotdeauna oamenii potriviti in viata...si indiferent de cat de mult ramaneau:luni, saptamani, zile sau ani, am invatat de la ei...sa iubesc, sa iert, sa fiu acolo cand e nevoie de mine, sa primesc si sa daruiesc grija, sa lupt...oameni care plecand, te lasa putin mai viu de fiecare data.''




Oameni alaturi de care am ras, am plans, am invatat lectii si mi-au adus zambete zi de zi. 

I-ai intalnit si tu.I-ai pretuit ca pe o comoara mult cautata si ai simtit cum iti creste sufletul alaturi de ei. 

Acei oameni care te-au provocat si te-au citit pana in adancul inimii, mai bine decat puteai tu insuti sa te vezi;te-au ajutat sa cresti si ti-au deschis inima pana in punctul in care simteai ca atat de ,,mare'' nu ai mai fost vreodata, intrebandu-te daca asa arata fericirea.

Ai descoperit alaturi de ei un sentiment de acceptare, o dorinta nestavilita sa te arati in adevarata ta splendoare.Indoindu-te de dreptul tau de a fi iubit asa cum esti, te-ai deschis cu genunchii tremurand de teama, intrebandu-te mereu ce ai facut sa meriti atata bucurie.

Fara masti, fara subterfugii, fara sa fie nevoie sa castigi atentia, te-ai cuibarit in sanul dragostei pe care ti-o ofereau si ai simtit ca totul este atat de natural, atat de potrivit, ca si cum palma ta a incaput mereu in a lor, iar cele mai ascunse dorinte iti erau citite de parca toata viata au asteptat sa fie citite de un singur om; de singurul om in fata caruia cuvintele nu isi mai au rostul pentru ca indeplinirea lor era doar o chestiune de timp si nu de intelegere.

Mereu pe fuga, mereu pregatit sa te aperi, te-ai surprins ca de data asta imbratisarea nu te mai sufoca, ci devenea mult asteptata, timpul nu se mai dilata, ci curgea cu o viteza pe care ai fi dat orice sa o poti opri.

Ti-ai deschis bratele curios, te-ai eliberat de scutul de protectie cu care ai calatorit toata viata si, fara cuvinte, te-ai lasat cuprins de recunostinta si bucurie pentru toate trairile care iti curgeau prin vene, alimentand acea dorinta primordiala de comuniune pe care ti-ai tot refuzat-o si ascuns-o.

Ai simtit ca universul iti ofera un cadou neasteptat si ti s-a conturat clar faptul ca esti de ajuns. Ai simtit ca ai tot ce trebuie ca sa fii iubit; ai tot ce trebuie ca sa oferi dragoste si sa primesti; ai tot ce trebuie ca sa iti permiti sa simti si meriti din plin sentimentul de implinire care te cuprinde. 

Suntem fiinte spirituale si nimic nu se compara cu experienta de a intalni un alt suflet cu care sa te poti conecta la un asemenea nivel incat toate piedicile sa cada fara efort in fata voastra, iar ''a trebui'' si ''cum ar fi daca'' nu mai exista.

Aproape ca iti venea sa strigi, uimit de ceea ce traiesti, intrebandu-te cum de nu ai stiut pana acum ca asa ceva exista. Fara intrebari, fara sa cauti raspunsuri te-ai lasat atras intr-o calatorie fara limite in care singurul lucru care il stiai sigur este ca intr-adevar uneori calatoria este mai importanta decat destinatia in sine.

Ai inteles in sfarsit ca oricat ai vrut sa crezi ca esti ok pe cont propriu si iti esti de ajuns, avem nevoie de oamenii acestia.Si nu pentru validare, ci pentru completare.
Ai inteles in sfarsit ca imaginea egocentrica pe care ti-ai creat-o din teama de apropiere nu mai sta in picioare.
Ai inteles ca oamenii nu sunt creati pentru a trai singuri. Ca bucuria nu este bucurie daca nu ai cu cine sa o impartasesti si ca zambetul celui de alaturi uneori este unica validare de care ai nevoie ca sa iti accepti toate partile caleidoscopice ale sufletului tau fugar.

Nu. Nu suntem aici ca sa hoinarim singuri in labirintul care ni se deschide in fata.
Aparitia acestor oameni te-au facut sa vezi limpede ca drumul impreuna duce mai departe decat alergatul singur in cerc.

Ai invatat sa lasi deoparte indoielile si intrebarile si ai intampinat cu bucurie prezentul, fara umbre si asteptari.
Ai invatat ca nevoia sa fii iubit nu este o slabiciune.
Te-ai eliberat de atasamente si de temeri si ai trait fiecare moment ca si cum ar fi ultimul.
Ai invatat lectia iubirii prin practica. Ai inteles teoria care parea atat de ireala.Acum stii ca exista.

Si daca au plecat din viata ta, sa ii povestesti frumos.Nu iti impune vointa asupra lor. Ei sunt ca niste fluturi care o data incarcerati isi pierd puterea.Iubeste-i cu toata inima si lasa-i sa isi urmeze  drumul. Intelege-le nevoile si lasa-i sa isi gaseasca pacea.
Dar pastreaza starea de binecuvantare. 
Acorda-ti un moment sa fii recunoscator pentru ceea ce ai trait si bucura-te ca ai avut onoarea, chiar si pentru scurt timp sa simti cu toata fiinta ta si sa inveti ce inseamna sa fii viu.


Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?

,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie.

Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.

Cuvantul care iti va schimba viata

''Daca singura rugaciune pe care o spui este Multumesc, este de ajuns.''
Meister Eckhart

Fii recunoscator pentru ceea ce nu ai....daca ai avea, ce rost ar mai avea viata fara vise?
Fii recunoscator pentru ceea ce nu stii...e o oportunitate sa inveti.
Fii recunoscator pentru toate greutatile prin care treci...doar asa vei creste.
Fii recunoscator pentru limitarile tale...ele iti dau oportunitatea sa te dezvolti.
Fii recunoscator pentru fiecare provocare...iti va construi caracterul si te va intari.
Fii recunoscator pentru greselile pe care le faci...te invata lectii valoroase.
Fii recunoscator pentru momentele cand te simti epuizat...inseamna ca ai dat tot ce puteai.

E usor sa fii recunoscator pentru lucrurile bune din viata ta...totusi, o viata plina de impliniri este data celor care au multumit pentru piedicile intalnite in drumul lor.
Recunostinta transforma ''zilele negre'' in "zile albe''.
Azi poate ti se pare greu sa spui Multumesc.

Ga…