Azi o fac pe-a desteapta si iti dau 4 subiecte de gandit

Nu demult aveam o discutie cu o prietena despre cat de util ar fi ca in liceu sa avem si o ora de educatie sentimentala, pentru ca in teorie fiecare avem niste exemple de acasa, de la parinti sau din filme (stiu, e hilar ! dar asta e adevarul ! Sa te tii distractie cand modelul provine din telenovele).Insa cand suntem pusi fata in fata cu situatia in sine….e alta poveste. Si de cele mai multe ori ne dam seama cat de mult difera teoria de realitate si cat de departe de adevar sunt articolele de genul  ‘’10 sfaturi despre…’’




Ascultand opiniile si, trebuie sa recunosc, mai degraba problemele cu care se confrunta cei din jur, am ajuns la concluzia ca, in primul rand, cultura noastra este principalul factor de dezorientare al comunicarii si relationarii ''amoroase''. Ne pierdem capul si nu numai,  ne contopim in relatii cu partenerii pe care ii veneram la propriu in primele luni, ridicandu-i pe niste piedestale de pe care ii daramam apoi cu aceeasi viteza cu care ne-am construit imaginea fantasmagorica despre ei. Si asa ajungem de la vorbe dulci soptite cu inima tremurand la farfurii aruncate si usi trantite. De la bal la spital  nu mai e o metafora. Dragostea se transforma si din cei mai doriti, partenerii nostru devin paria relatiei, izgoniti din  ,,Raiul’’  in care tocmai ii ademeniseram.


Constiincioase, ne-am aruncat o privire si pe literatura ‘’de specialitate’’ insa nu stiu cat am  putea sa ne aplecam urechea la teorii emise de unii….


In final,  atata timp cat dragul meu traieste alaturi de mine si nu are pielea verde si capul tuguiat , mie imi este limpede ca si el e om si nicidecum martian.

Am trecut prin foc si dezbatere si relatiile vecinilor , cunoscutilor …caci deh!  Suntem femei. E normal sa vedem si iarba de peste gard, chiar daca  stim ca uneori e mai fake decat geanta Prada a colegei de la etajul 3.

Insa, ca orice femeie care se aseaza stramb si gandeste drept , am gasit totusi niste puncte demne de mentionat privind cele mai comune motive pentru care ne facem ‘’zile fripte’’ unii altora. De cele mai multe ori, tantarul devine armasar si e nevoie doar de o scanteie ca sa izbucneasca un incendiu cat Casa Poporului.


Asadar, mai jos o sa va dezvalui cele mai comune tendinte in relatii, pe care in general le luam ca atare, asa cum le vad eu , prin ochii mei de femeie trecuta prin ‘’dilemele vietii in doi ‘’  alaturi de un drag barbat.
Drag uneori.Caci alteori….am senzatia ca se simte pana la parter vibratia ciocnirii orgoliilor noastre.


1. Cu relatia pe raboj sau scorul relatiei.


Ei bine, asta e un adevarat fenomen. Gresesti azi si platesti o viata . De obicei, dar nu obligatoriu, acest fenomen (o sa ii tot zic asa, ca e imprevizibil si de nestapanit precum fulgerul) este apanajul femeilor, care vor retine privirea pe care i-ai aruncat-o vecinei acum 7 ani si de fiecare data o sa iti aminteasca sau, mai corect spus, o sa iti dea in cap cu asta cand ti-e lumea mai draga.

Si ca sa nu te mai consideri ‘’omul negru’’ abia astepti sa o prinzi si pe ea cu un mesaj, o privire, orice ar putea sa te faca sa te simti chit.

Ei bine, nu e chiar o alegere inspirata.


De ce? Pentru ca in felul asta , mereu veti cauta greseli trecute ca sa  va justificati greseli prezente. Nu numai ca nu ai iertat si nu ti-ai asumat continuarea povestii dintre voi, dar iti manipulezi perechea si ce e mai trist, uiti ca atunci cand ranesti cea mai buna varianta este sa iti ceri iertare si sa repari greseala in loc sa o justifici prin aruncarea pisicii in curtea celuilalt. 

O pierdere de timp si de energie inutila. Asta ca sa nu mai pomenesc cat de dureros este pentru celalalt : nu doar ca il/o ranesti, dar ii mai si demonstrezi ca nu a meritat sa il/o ierti.

Ce e de facut? Asuma-ti raspunderea pentru deciziile tale. Stiu, suna aberant!

Dar o data ce iei decizia sa treci peste cele intamplate si sa ramai langa el/ea, asuma-ti faptul asta si nu mai dezgropa mortii. Accepta faptul ca cel de langa tine este OM.Are calitati , dar si defecte si mai presus de toate, are si un trecut. Daca alegi sa  continui  relatia dupa cele intamplate, continua. Daca nu…nu esti copac ! Ia-ti catrafusele si mergi mai departe. Nu te tine nimeni cu forta. Asta este exclusiv  alegerea ta. Nu il pedepsi pe cel de langa tine pentru asta.


2. Ma gandesc …ca ar trebui sa te gandesti la ce ma gandesc.


Ei…si asta e o poveste fara sfarsit. In loc sa iti exprimi concret dorintele si sentimentele, dai de inteles si de fapt….nimic nu e de inteles. Iti iei o atitudine de copil bosumflat si astepti ca fulgerul sa il loveasca ca pe Mel Gibson in celebrul ,,Ce gandesc femeile’’ si sa iti citeasca gandurile.


Ei bine…


De ce nu e o idée buna?  Daca nu il ai alaturi de tine pe celebrul mentalist Vlad Grigorescu (apropos, chiar e interesant sa il vezi o data macar pe Vlad), atunci e limpede ca partenerul nu iti va citi gandurile. Cel putin …nu pe ale tale.Ca el ar putea sa isi imagineze, dar sunt sigura ca va fi departe de adevar. 

Si daca nu te simti confortabil sa te exprimi deschis in relatia ta, e cazul sa iti pui un semn de intrebare. Pentru ca in final, daca te gandesti ca el ar trebui sa intuiasca ce gandesti , e limpede ca :

-nu ai curaj sa vorbesti deschis,

- ti-e teama de reactii,
-nu aveti o comunicare fluenta si
-cel mai grav ! Inca mai crezi in Zana Maseluta, daca ai senzatia ca un barbat va putea ghici ce e in mintea unei femei.

Exista o rezolvare? Sigur! Bea un shot , ia-ti inima in dinti si zi-i pe sleau. 

Dar si aici e un catch: ca sa fii clara, trebuie sa stii ce vrei
Si apoi , nu ii forta mana. Cere ajutor, atentie, Luna de pe cer , praful de pe Marte, orice vrei tu. Esti libera sa ceri!  Insa intelege ca el nu e obligat sa indeplineasca orice vis ai tu. Poate nu are cum. Poate nu stie cum. Sau poate tu chiar aberezi azi  si vrei cai verzi pe pereti.
Insa daca depinde de el, sigur o sa o faca. Doar te iubeste , nu?!


3. Santajul


Nu cred ca mai are nevoie de explicatii:  ai ceva de zis, te-ai plange de ceva …dar parca ti se pare ca esti mai PowerPuff Girl  daca o zici cu o amenintare diluata de un zambet sarcastic. In loc sa ii spui ca ai vrea sa fie mai cald si atent cu tine, iti iei atitudinea de  ‘’I’m powerful and I know it’’  si ii arunci asa , intr-o doara ca exista altii 20 la usa care ar vrea sa fie cu tine si te-ar trata ca pe o printesa.  Mda… Ce sa mai zic?!


Toate am facut-o la un moment dat…poate nu chiar asa , exemplu este exagerat de amorul artei , insa …pe bune?! Suntem femei destepte, ce naiba ! Daca o sa ii aratam noi …o sa ne arate si el. Si in loc sa devina brusc printul atent , tremurand de spaima ca o sa te piarda , probabil ca o sa te priveasca amuzat si o sa iti ureze drum bun.


Lasand gluma la o parte : santajul emotional da nastere la crize si drame inexistente. In plus, este crucial ca fiecare dintre cei doi parteneri sa se simta liberi sa comunice ceea ce simt si gandesc, fara teama ca sinceritatea le-ar putea clatina relatia. Lipsa sigurantei si manipularea  sunt semne sigure ca ai luat-o pe campii. Sorry, asta e adevarul pur! Poate nu iti place ceea ce citesti....dar mereu te poti opri.


Ai sa zici: bine, daca esti asa desteapta, care e solutia?  E normal sa te mai superi pe el, sa nu iti placa totul. Nimeni nu e perfect. A-ti lua un angajament fata de o persoana ca o vei iubi nu inseamna ca o sa iti placa mereu ceea ce face.Insa e important sa iti exprimi nemultumirea prin feedback si nu prin critici inutile si sarcasm. Care e diferenta? Pai, cam toti suntem corporatisti. Stii momentul ala cand seful iti da un feedback pe proiect ? Gandeste-te la asta. Daca dai la o parte atacul la persoana si santajul emotional, ramai cu un feedback constructiv care iti va intari relatia. Discuta despre situatie si nu despre persoana. Ofera feedback asupra celor intamplate si nu asupra caracterului.



4. Expresia favorita : Ma faci sa ma simt....


Asta e o poveste veche de cand lumea.  Am invatat sa spunem ce simtim.E un pas inainte. Insa cum te simti tu e o chestiune personala. Nu tine de exterior. Doar tu decizi carei stari de spirit ii permiti sa te acapareze. Vii de la job epuizata si ai vrea sa iti reancarci bateriile alaturi de partenerul tau. Ca vorba aia, el e bateria ta de rezerva. Dar.....ma repet: om e si el. Oricat am vrea sa ii transformam pe barbati in device-uri bune la orice, oricand ....nu merge. Cel putin, nu inca.S-or mai gasi pe parcurs unii sa inventeze ceva.

Daca nu e disponibil, o sa te superi si vei sari ca arsa: '' nu esti atent! ma faci sa ma simt prea putin importanta pentru tine!''  Hmmm....el de fapt, nu face nimic .La propriu si la figurat.Observa-ti trairile. Tu esti singura responsabila de ceea ce simti.

Sa pui pe umerii partenerului starea ta de spirit, este o dovada subtila de egoism si un exemplu clasic de incalcare a spatiului personal. Bullshit, vei spune! Mai gandeste-te o data.In primul rand, atunci cand vei lasa fericirea ta in mainile altcuiva, dependenta e doar la un pas departare. Deodata, partenerul nu mai este partener ci responsabilul cu buna ta dispozitie. El, domnul rezolva tot, cade in capcana si isi asuma responsabilitatea sa te ,,repare'' de fiecare data. Dar, in timp, libertatea ta de a fi alaturi de el e compromisa de nevoia de ,,reparatiile'' lui, iar libertatea lui de a-si planifica si alte activitati decat cele in care te dadaceste pe tine dispare. 


Cea mai mare problema a acestei codependente este faptul ca duce la resentimente.Din partea ta ca nu primesti atentia, din partea lui ca e nevoit sa isi asume responsabilitati care il priveaza de timpul si spatiul personal. Nu exista win-win aici. 


Solutia o da Jim Rohn in cateva cuvinte. Eu nu o puteam scrie mai bine.





In final,  va doresc relatii implinite si astept si ideile voastre. Poate mai adaugam impreuna cateva ,,tipare''  acestei dezbateri.

Nu exista un manual al relatiilor si nici nu am auzit sa fie vreo pereche ideala.
Dar, dupa cum spunea bunica mea : ''incercarea moarte n-are''.
Succes! Va imbratisez cu drag :-)


0