Skip to main content

Eu vorbesc, tu vorbesti.Dar noi nu ne vorbim.

In umbra recentei eclipsei, azi am decis sa scriu despre comunicare. In mare si pentru ca in acea noapte buzele imi erau parca lipite si nu reuseam sa comunic nimic (spre bucuria celor din jur, cred).Nimic din ce traiam, nimic din ceea ce alta data as fi exprimat cu lux de amanunte, ca deh! sunt femeie, deci vorbesc mult.

Asadar am stat si am analizat cat din ceea ce vorbim zi de zi este de fapt o comunicare autentica si cat este dialog fara interlocutor, cat din ceea ce ne spunem zilnic este  simtit la nivel de suflet si apoi exprimat.



Cu telefoanele in mana ne conversam zi de zi pe whatsapp si messenger,  trimitem emoticoane si poze, alegem sa impartasim povesti puerile si fara substanta.In era like-ului si a snapchat-ului (daca nu stii ce e snapchat e grav! ia si te documenteaza aici,  Snapchat), uitam uneori sa ne oprim o secunda, sa ne privim interlocutorul in ochi si sa simtim cu toata fiinta ceea ce ne transmite. Sa ii atingem mana prietenei de langa noi si pentru un moment sa o ascultam cu adevarat, lasand deoparte intentia de a da o replica cat mai smart si plina de citate din carti de self-help.

Ne vorbim, dar nu ne auzim. Ne spunem lucruri de dragul de a ne auzi vorbind si de teama de linistea care se poate lasa intre noi.

Sunt calugari budisti care practica tacerea-mauna, care elibereaza o energie colosala si permite practicantului sa acceseze stari de acceptare si de iubire de sine extraordinare.
Totul doar prin liniste. Prin simplul gest de a lasa linistea sa ii cuprinda si sa genereze cai nebanuite de ascensiune spirituala.

Acum, eu nu zic ca fiecare ar trebui sa faca asta. Dar, ascultand zumzetul din jurul meu, imi dau seama ca 95% din ceea ce aud zilnic este galagie. 

Nu sunt vorbe, nu sunt trairi, nu sunt emotii. Doar galagie.
Energia sufletelor noastre nu salasuieste in cuvintele noastre. Nu ne exprimam, ci debitam.


Acum foarte multi ani, cand am facut primul curs de yoga, ni s-a spus sa respectam fiecare cuvant.Pentru ca el este incarcat cu energia noastra si ramane in aura asa cum l-am eliberat, mereu alaturi de noi.
De-a lungul anilor, am respectat lectia asta pe cat posibil.

Am scris ieri un articol despre tipare in relatii, Azi o fac pe desteapta si iti dau 4 subiecte de gandit, iar acum imi dau seama ca am omis ce era mai important: comunicarea.
Comunicarea reala, fara subterfugii, fara manipulari si fara sa urmaresti altceva decat a exprima simplu ceea ce simti. Simplu-un cuvant atat de banal si totusi atat de important.

Prin prisma ranilor si a bagajelor emotionale, transmitem celui din fata noastra emotii distorsionate, ii vorbim pentru toti cei care au fost si nu mai sunt in viata noastra, ne eliberam traumele si frustrarile si le asezam victoriosi pe umerii celuilalt si apoi intrebam exasperati: ''De ce nu ma intelegi??''
Atacam, ne victimizam, ne proiectam ranile si temerile asupra celuilalt si strigam atat de tare, incat acesta nu ne mai ''aude''.
Si totul duce la nesfarsite discutii fara sens, pe care la final nimeni nu le-a inteles si ne dam seama ca au fost o risipa de energie si timp.
Poate daca am asculta mai mult, cu inima deschisa si cu intentia de a auzi in loc de a da replica, lucrurile ar sta cu totul altfel.
Si poate astfel galagia s-ar diminua, sufletele noastre s-ar apropia si ne-am spune lucrurile importante chiar si daca nu le rostim cu glas tare.




Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?

,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie.

Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.

Cuvantul care iti va schimba viata

''Daca singura rugaciune pe care o spui este Multumesc, este de ajuns.''
Meister Eckhart

Fii recunoscator pentru ceea ce nu ai....daca ai avea, ce rost ar mai avea viata fara vise?
Fii recunoscator pentru ceea ce nu stii...e o oportunitate sa inveti.
Fii recunoscator pentru toate greutatile prin care treci...doar asa vei creste.
Fii recunoscator pentru limitarile tale...ele iti dau oportunitatea sa te dezvolti.
Fii recunoscator pentru fiecare provocare...iti va construi caracterul si te va intari.
Fii recunoscator pentru greselile pe care le faci...te invata lectii valoroase.
Fii recunoscator pentru momentele cand te simti epuizat...inseamna ca ai dat tot ce puteai.

E usor sa fii recunoscator pentru lucrurile bune din viata ta...totusi, o viata plina de impliniri este data celor care au multumit pentru piedicile intalnite in drumul lor.
Recunostinta transforma ''zilele negre'' in "zile albe''.
Azi poate ti se pare greu sa spui Multumesc.

Ga…