Skip to main content

Dezbraca-te ca sa te vezi





''Identitatea. Masca oficială a fiecăruia.''

Valeriu Butulescu, ''Noroi aurifer''





Ia-ti un moment si gandeste-te la asta.


Ce poti schimba tu, cand lucrurile nu sunt asa cum ti-ai dorit?
Ce poti schimba atunci cand eforturile tale nu duc la rezultatele pe care ti le-ai propus?
Ce putere ai si nici nu realizezi?
Am mai scris despre asta aici.

Raspunsul e mai simplu decat te astepti: atitudinea personala.
Modul in care te raportezi la ceea ce se intampla, modul in care te atasezi de rezultatul actiunilor tale.
Nimic si nimeni nu are puterea sa TE faca sa te simti intr-un fel sau altul.
Esti singurul/a care ofera putere celor din jur pentru a te atinge intr-un fel sau altul.
Ceea ce simti este perceptia pe care o ai TU asupra intamplarilor, cuvintelor, asupra celorlalti.
Ceea ce vezi tu este trecut prin propriul tau filtru. Daca eu iti voi spune cat de frumos e cerul, cand vei privi in sus vei vedea prin ochii tai, prin propria ta perceptie despre frumos.

Puterea pe care o acorzi evenimentelor si celor care le creeaza, este A TA.
De tine depinde daca o vei lasa pe mainile altora sau daca ti-o vei asuma.

Orice om cu care intri in contact va incerca sa iti arate ceva, sa iti comunice ceva, sa iti ceara ceva. E absolut normal. Intrebarea este: cat poti sa vezi din ceea ce  ITI  arata si cat din ceea ce vezi este propria ta parere despre ceea ce iti arata?

Intr-un interviu, Jason Silva a spus:'' Nu suntem ceea ce credem ca suntem si nici ceea ce cred ceilalti ca suntem. Suntem ceea ce credem ca ceilalti cred despre noi.''
Suna incalcit, stiu. Dar hai sa analizam putin:

''Nu suntem ceea ce credem ca suntem.''

Ce opinie ai tu despre tine? Ce stii despre tine? Este demonstrat prin studii psihologice ca una dintre cele mai grele intrebari pe care le poti adresa unui om este : Cine esti? Nu ce profesie ai, nu ce statut ai, nu ce detii. CINE ESTI? Tu, in interiorul tau. Marea majoritate nu poate sa raspunda decat cu ''sunt mama lui...sunt profesor (de exemplu), sunt sotia lui...., sunt sportiv, sunt investitor, etc.''
Dar intri putin in sufletul tau sa vezi cine esti tu cand te ''dezbraci'' de toate aceste titulaturi?

''Nu suntem ceea ce cred ceilalti despre noi.''

Ce vad altii in tine, este ceea ce vor sa vada, ceea ce cauta. Nu poti sa te raportezi la opinia altuia despre sufletul tau, pentru ca in interiorul tau nu poate sa patrunda altcineva decat tu. Oricat ai fi de deschis, parerea pe care si-o creeaza altii despre tine depinde in principal  de perceptia lor. Nu e adevar. E o distorsionare a adevaratului tau eu prin prisma experientei fiecaruia.

''Suntem ceea ce credem ca ceilalti cred despre noi.''

Aici este cea mai mare lectie de fapt. 
Obisnuiti de mici sa corespundem cerintelor, sa ne incadram in tipare, facem tot posibilul sa fim ceea ce ni se cere de catre societate, de catre familie, de catre prieteni, incercam si uneori chiar reusim , sa devenim ceea ce altii vad in noi. Ceea ce credem ca ne transmit ei ca ar vrea sa fim. Avem o lista cu trasaturile cerute si le bifam cu ardoare, de dragul de a corespunde, de a ne incadra in normalitate.
Dar cine decide care este normalitatea? Care parte din sufletul tau a decis ca este normal sa fii intr-un fel sau altul?

Sterge tot cu buretele acum. Vizualizeaza toate acele puncte de bifat pe o tabla neagra ca la scoala.
Ai reusit? Acum sterge tot! Nu lasa nimic.
Scrie numele tau si scrie mare intrebarea CINE SUNT EU?
Ia-ti timp sa umpli aceasta tabla cu ceea ce simti ca esti si nu cu ceea ce ai fost educat sa fii.
Poate la inceput vei scrie un rand.Poate peste doua zile vei mai adauga un rand, sau vei sterge tot si o vei lua de la capat.

E un proces care cere timp. Autocunoasterea nu este ca atunci cand citesti o fisa a postului. Mai degraba, e un proces de creare a acestei fise.
Gandeste-te bine. Acorda-ti timp.
Rolul pe care il ai in aceasta viata depinde de asta. E menirea ta sa iti faci datoria fata de tine. Si ca sa faci asta, e necesar sa stii intai ce nevoi ai, ce resurse ai si pe ce cai vei obtine rezultatele.

Puterea ta este personala. Nu o iei de la altii. Si nici nu e cazul sa o oferi altora.
Pentru ca atunci cand simti ca TE supara ceva, acel ceva iti foloseste puterea pe care TU, de buna voie, ai cedat-o.
Recastiga-ti controlul asupra vietii prin a-ti recastiga puterea personala.

Vreau sa stii ca nu esti singur/a in incercarile pe care viata ti le aduce. Suntem la fel. Cu totii traim aceleasi emotii. Daca simti ca ai nevoie de un umar de sprijin, ma poti contacta oricand aici, pe blog sau pe FB: Babyloniazen.
Impreuna gasim calea.

Te imbratisez cu drag, 

Beatrice


Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?

,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie.

Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.

Draga mea, alege un om pe care sa il numesti "domnul meu"

"Draga mea,

Când vei alege, te rog, alege-l pe cel pe care l-ai câștigat pe genunchi. Nu îți dori să alegi un bărbat pe care l-ai câștigat datorită hainelor tale, a corpului tău, a banilor tăi și nici măcar a inteligenței tale. Toate pot să fie azi, iar mâine nu. Bătălia pentru inimă se poartă totdeauna pe genunchi. Asta e cheia. Un astfel de bărbat nu va cădea la picioarele tale cu luna de pe cer. Un astfel de bărbat va îngenunchea pentru a-ți spăla picioarele.

Fii atentă la Luceferi. Sunt mulți. Peste unul sigur vei da. Mă rog să fii păzită, dar dacă vei da peste unul neînțeles spune-i să se întoarcă în cercul lui strâmt. Nu ești psiholog. Nu e de datoria ta să îi rezolvi instabilitatea și eșecul în dragoste.

Când vei alege, te rog, alege-l pe cel care îți e superior cu un nivel. Știu că nu sună bine, dar nu vei putea fi supusă unui bărbat inferior. Nu îl alege pe cel care e cu o sută de pași înaintea ta. Acesta te va vedea ca o servitoare, nu ca pe o soție. Fiecare nivel își are …