Skip to main content

Fugi tu, fugi, dar unde ?!





O sa iti spun o poveste... Aseaza-te comod, respira adanc si lasa inima sa inteleaga.


A fost odata un om atat de tulburat la vederea propriei umbre si atat de nemultumit de zgomotul pasilor sai, incat s-a hotarat sa scape de ambele.


Metoda care i-a venit in minte a fost sa fuga de ele.Asa ca s-a ridicat in picioare si a rupt-o la fuga. Dar de fiecare data cand punea piciorul jos se auzea pasul, in timp ce umbra se tinea de el fara nicio greutate.


A pus esecul acesta pe seama faptului ca nu fugea indeajuns de tare.Asa ca a marit viteza tot mai mult, alergand fara oprire, pana cand a cazut mort.



N-a putut sa isi dea seama ca daca ar fi pasit intr-un loc umbros, umbra proprie ar fi disparut, iar de s-ar fi asezat jos si ar fi ramas nemiscat, nici zgomotul de pasi n-ar mai fi existat.


Omul da singur nastere confuziei in care traieste din cauza ca respinge in continuu tot ce tine de el insusi, se autocondamna, nu se accepta. Atitudinea asta a lui are drept rezultat un lant al confuziei, al haosului launtric.De ce nu te accepti asa cum esti? Unde e problema? Existenta intreaga te accepta asa cum esti, dar tu nu te accepti.


Ti-ai fixat un ideal la care sa ajungi.Idealul acela e intotdeauna undeva in viitor.Iar viitorul nu e nicaieri, el n-a luat inca nastere.Din cauza idealului, traiesti intr-un viitor care nu e altceva decat un vis.Din cauza idealului nu poti trai aici si acum, din cauza idealului te condamni.Toate ideologiile, toate idealurile dezaproba ceea ce esti in prezent, fiindca astfel ia nastere in minte o imagine a ceea ce ar trebui sa fii, iar comparandu-te mereu cu imaginea vei simti mereu ca lipseste ceva.



Incearca sa intelegi lucrul acesta, fiindca numai atunci vei putea intelege parabola.


Asa ai ratat viata de-a lungul multor vieti. Lasa teama in pace, lasa mania in pace, lasa sexul in pace-tu sarbatoreste viata. Iar cu timpul, bucuria va creste si ele vor pierde teren.


E ca si cum te-ai lupta cu intunericul. In casa ta e bezna, iar tu te intrebi:,,Cum sa aprind lumanarea?
Inainte de a aprinde lumanarea trebuie sa scap de intunericul asta.’’


Aprinde lumanarea si intunericul va disparea. Fa din viata o sarbatoare si devino o flacara beatifica si tot ce e rau va disparea.


Esti furios si dezorientat ca nu te poti bucura, ca nu poti simti beatitudinea;nu altcineva iti provoaca mania, ci tu esti manios din cauza ca nu poti sa te bucuri de nimic si traiesti nefericit- de aici vine mania. Ceilalti sunt doar pretexte. Ocupandu-te de manie, de sex si de teama inseamna sa te ocupi de umbre. Iar mintea iti spune:’’intai de toate distruge astea si dupa aceea va cobori Dumnezeu’’.Vorbim aici despre una dintre prostiile cele mai patentate ale omenirii. Si aproape ca n-a fost om care sa scape neatins de ea.


Iti vine greu sa crezi ca in chiar momentul acesta esti un zeu, dar te intreb:ce iti lipseste? Ce-ti lipseste tie ca sa fii zeu? Esti viu, respiri, esti constient-ce altceva iti mai trebuie?
Fii precum zeii in chiar momentul acesta.
Chiar daca simti ca e doar un ,,ca si cum’’, nu-ti bate capul cu asta.
Chiar daca simti ca ,,doar ma prefac ca sunt zeu’’ nu iti bate capul cu asta, prefa-te, nu face din asta o problema. Incepe cu un ,,ca si cum’’, iar in curand va urma realitatea, pentru ca in realitate chiar asta esti. Iar o data ce ai inceput sa existi ca un zeu, toata nefericirea, toata confuzia, tot intunericul dispare.Transforma-te in lumina, iar transformarea aceasta nu depinde de indeplinirea niciunor conditii.


Ce anume te deranjeaza atat de mult? Daca patrunzi in adancime, nu vei gasi decat sunetul pasilor tai.
De ce esti atat de deranjat de sunetul pasilor tai? Sunt firesti, trebuie sa te impaci cu faptul acesta.


Ai o fiinta unica si individuala, neasemuita. N-a mai existat si nu va mai exista niciodata;tu esti singurul care o are.
Celebreaz-o! 
Fiecaruia dintre noi ii este dat ceva unic, Dumnezeu a facut un dar mic fiecaruia dintre noi, iar noi nu il acceptam.
Vrem ceva si mai bun!


Tine minte: partea nu va fi niciodata mai inteleapta decat intregul, iar ceea ce face intregul, indiferent ce face el,este lucrul ultim si nu poate fi schimbat.
Poti depune eforturi incercand sa schimbi, in felul acesta irosindu-ti viata, dar nu vei obtine nimic in schimb.
Chung Tzu spune: cand iti e usor, atunci ti-e bine. 
De ce nu poti sa simplifici lucrurile si sa ai o atitudine de acceptare? De ce nu spui ,,da’’ umbrei?In momentul ii care ii spui ,,da’’ ai si uitat de ea, dispare din minte. Ce problema poate fi asta? De ce sa faci o problema din asta? Asa cum esti acum, poti face orice. Esti perfect. Tu deja esti ca un zeu, dar vrei sa fii altceva. Esti o celula dintr-un intreg, o picatura dintr-un ocean. Si tot oceanul este sarat, iar tu vrei sa fii dulce.


Se pare ca mintea are o logica vicioasa. De exemplu, daca te simti manios, ce ai sa faci? Mintea iti va spune:,,Nu fi furios;fa un juramant in scopul asta.’’Ce vei face? O vei reprima, iar cu cat o reprimi mai mult, va cobori pana in adancurile fiintei tale. Se va infiltra in toate relatiile tale. Chiar daca te indragostesti, dragostea ta va aduce suferinta. Chiar daca incerci sa ajuti pe cineva, ajutorul tau va fi otravit, din cauza ca in tine este otrava, ascunsa in adancurile tale. Crezi ca ai scapat de ea? Nu. Te pandeste in tacere, din strafundurile tale.


Mintea are doar doua variante: lupta sau fugi.
Ori de cate ori exista o problema, mintea iti spune sa lupti cu ea, ori sa fugi de ea.Iar ambele variante sunt gresite. Daca lupti, problema va ramane acolo. Daca lupti, esti divizat, deoarece problema nu e in afara, problema e in tine.


Asa ca cei care au reprimat ceva sunt mereu in garda, de teama. Ei nu se pot relaxa niciodata.
De ce nu te poti relaxa? De ce nu poti sa te lasi in starea de abandon? 
Din cauza ca ai reprimat atatea.Ti-e teama sa te relaxezi ca vor iesi la suprafata.


Mintea gandeste asa:ori lupti, daca lupti atunci reprimi-ori fugi. Dar unde vei fugi? Caci umbra ta va veni pretutindeni cu tine.


Retine: cand e vorba de altcineva, mintea are intotdeauna dreptate. Cand esti singur, mintea greseste.


Logica are pasii ei, si fiecare pas e urmat de altul;nu exista sfarsit.



Ti-ai dat seama vreodata ca inca nu stii ce e aceea viata?
Ai observat ca n-ai trait nici o secunda de viata autentica?
Si ce ti se intampla?
Doar moartea, nimic altceva. Incotro fugi? Unde te duci? 
Totul -si umbra, dar si beatitudinea se afla inauntrul tau. 
Accepta-le impreuna si traieste acum, pentru ca o data acceptate o sa uiti ca exista.


Locul acela umbros de care vorbeste povestea se numeste liniste. Se numeste pace launtrica. Nu asculta mintea. Nu te lupta cu demonii tai. Nu fugi. Paseste in acceptare, in linistea interioara, in locul umbros. Problema este ca tu stai mereu in exterior si astfel ia nastere umbra. Inchide ochii, paseste in locul umbros. Din momentul in care ai inchis ochii, soarele nu mai e. Iata de ce se fac toate meditatiile cu ochii inchisi. Inauntrul tau nu nici e soare si nu e nici umbra.


Tu esti inauntru, societatea e afara-te-ai dus de la periferie catre centru.
In centru este liniste:nu exista furie si nici antifurie, nu exista sex si nici abstinenta, nu exista violenta si nici nonviolenta-fiindca toate astea sunt afara.In interior, tu nu esti in niciun fel, nu exista lupta, nu exista fuga.
E doar fiinta pura. Ai pasit in locul umbros.


Omul din povestea noastra n-a putut sa inteleaga ca daca s-ar fi asezat pasii nu s-ar mai fi auzit, iar daca ar ar fi pasit intr-un loc umbros, umbra ar fi disparut. 
Daca ii spui mintii sa nu faca nimic:acesta este cel mai greu lucru pentru ea.


Aseaza-te. Sa stai pur si simplu, e suficient;sa nu faci nimic. Inchide ochii si stai, stai , stai , ca totul sa se aseze.Va fi nevoie de mult timp, pentru ca esti neasezat de atatea si atatea vieti. Ai produs tot soiul de tulburari, asa ca va fi nevoie de timp. Dar numai de timp. Aseaza-te, priveste si stai. E ceea ce in zen poarta numele de zazen. Nu e nevoie sa lupti sau sa fugi. Lasa lucrurile sa isi urmeze cursul. Inchide ochii si patrunde in interior, acolo unde nu e nici soare, nici umbra. Lasa mintea la o parte. Nu e vorba de a fi impotriva mintii, ci de a trece dincolo de ea.Tot asa cum atunci cand pleci afara, folosesti pantofii, iar cand intri in casa ii lasi deoparte. Nu are loc nicio lupta, nimic. Nu le spui pantofilor:,,acum intru in casa si nu mai am nevoie de voi, o sa va las la o parte.’’ Pur si simplu ii lasi la o parte;nu-ti mai trebuie. Nu e nici o lupta, e firea lucrurilor. Exact asa:cand iti e usor, atunci e bine, fara lupta, fara conflict. Lasi, simplu, mintea deoparte, patrunzi in locul umbros din interiorul tau si te asezi. Devii precum Dumnezeu. Si nu poti deveni decat ceea ce esti deja. De aceea iti spun, ca esti precum Dumnezeu;esti una cu Dumnezeu.
Nu te multumi niciodata cu mai putin de atat.


Si nu iti fauri idealuri, altfel vei ajunge in conflict si condamnare, la lupta si la fuga-si viata intreaga devine o ghicitoare. Dar nu asta e scopul. Ea trebuie traita, nu dezlegata.



Destul pentru azi?


*Poveste inspirata din Cand pantofii ti se potrivesc, Osho
Cand pantofii ti se potrivesc, Osho
Post a Comment

Popular posts from this blog

Scrisoare catre fiul meu care nu va citi aceste randuri

Dragul meu,

stiu ca in ochii tai nu am fost mama perfecta.
Desi am facut tot ce am putut, mereu a ramas ceva ce putea fi mai bine facut, ceva ce ai fi avut nevoie si eu nu mi-am dat seama.

Dinainte sa te nasti, noi doi am fost prieteni.
Iti povesteam seara in timp ce priveam stelele tot ce am vazut, toate emotiile mele, cum e lumea in care vei veni. Iti spunea cat de bine ne vom intelege noi si ca vom fi bine. Ca orice s-ar intampla, noi ne avem unul pe altul si vom reusi impreuna sa trecem prin orice.
Si chiar asa a fost.
Iti citeam Sorell si fiul si am sperat din tot sufletul ca voi fi un parinte macar pe jumatate la fel de bun ca Sorell.
Poate am reusit sau poate nu. Doar tu stii asta.
Noi, mamele, mereu avem senzatia ca nu am facut tot ce trebuia. Dar poate tie ti-a fost de ajuns.

Stiu ca acum esti suparat ca te-am pedepsit luandu-ti laptopul. Si probabil tu crezi ca sunt nedreapta.
Si eu am crezut asta despre bunicii tai.
Dar cand vei mai creste, vei intelege ca parintii cauta s…

Cuvantul care iti va schimba viata

''Daca singura rugaciune pe care o spui este Multumesc, este de ajuns.''
Meister Eckhart

Fii recunoscator pentru ceea ce nu ai....daca ai avea, ce rost ar mai avea viata fara vise?
Fii recunoscator pentru ceea ce nu stii...e o oportunitate sa inveti.
Fii recunoscator pentru toate greutatile prin care treci...doar asa vei creste.
Fii recunoscator pentru limitarile tale...ele iti dau oportunitatea sa te dezvolti.
Fii recunoscator pentru fiecare provocare...iti va construi caracterul si te va intari.
Fii recunoscator pentru greselile pe care le faci...te invata lectii valoroase.
Fii recunoscator pentru momentele cand te simti epuizat...inseamna ca ai dat tot ce puteai.

E usor sa fii recunoscator pentru lucrurile bune din viata ta...totusi, o viata plina de impliniri este data celor care au multumit pentru piedicile intalnite in drumul lor.
Recunostinta transforma ''zilele negre'' in "zile albe''.
Azi poate ti se pare greu sa spui Multumesc.

Ga…

Daca ti-as spune ca poti avea totul, ai fi dispus sa platesti pretul?

,,nimic in viata nu este gratuit''.

E o vorba din batrani. Stiu ei ce stiu !

Gandindu-ma la asta mi-au venit in minte toate intamplarile cand am simtit ca pentru a ajunge la ceea ce imi doresc era necesar sa ma decid ce sunt dispusa sa ofer Universului in schimb.

Asa cum Phoenix trebuie sa arda intai, pentru a renaste din propria cenusa, la fel si eu a trebuit sa renunt la ceva care ma definea pentru a face loc altor lucruri mai bune.

Pentru ca nu exista lumina fara intuneric, yin fara yang, soare fara noapte si nu ai putea sti cand esti fericit, daca nu ai trecut prin perioade din care simteai ca nu mai gasesti iesirea.
Toata viata este un ciclu continuu de inceput si sfarsit.


Nu putem cunoaste extazul daca nu cunoastem agonia intai- si cu cat e agonia mai adanca, cu atat mai puternic vei putea simti extazul. Totul are un pret. Extazul se plateste prin agonie.

Pentru a te elibera de durere, trebuie sa o cunosti intai, sa treci prin ea. Nu te poti elibera de ceea ce nu cunosti.